Kartingul isi are punctul de pornire in Statele Unite, in anii 1950, cand a fost lansat ca un sport recreational, fara foruri care sa il controleze. Cu toate acestea, de-a lungul anilor, kartingul a evoluat intr-un sport profesionist, mai ales dupa introducerea organismelor de reglementare. Astazi, el nu este doar un sport palpitant de sine statator, ci este de asemenea si un mod de a intra in contact cu alte sporturi, precum Formula 1. Iata mai jos cateva date despre istoria kartingului.
Anii de pionierat
Una dintre primele intrebari este cine a facut primul go-kart? Ei bine, primul kart motorizat a fost construit in California, in anul 1956. Doi vecini, pe numele lor Art Ingels si Lou Borelli, au inventat conceptul combinand un motor de la o masina de tuns iarba McCulloch West-Bend cu un sasiu care era ridicat numai cativa centimetri de la nivelul solului. Ingels a participat cu el la o cursa locala, unde Duffy Livingstone, unul dintre spectatori, a fost atat de impresionat incat si-a construit si el doua karturi.
Alaturi de prietenul sau Roy Desbrow, cu care avea o afacere cu amortizoare de masini, Livingstone si alti amatori si pasionati de karturi organizau curse timpurii in parcarea Rose Bowl, din Pasadena. Acestea au beneficiat de o popularitate atat de mare incat au inceput sa vanda karturi sub forma de kit, iar prima companie de productie, GoKart, a luat fiinta in 1957.
Anul 1958
Cele cateva exemplare de reviste americane care circulau in lume au trezit pasiuni si pe alte continente, iar primele karturi home-made au inceput sa apara cam peste tot in lume, construite din orice putea fi folosit, de la motoare de motociclete sau roti cu diametru mare. Cat despre primele karturi americane, ele erau inca exportate doar prin bazele militare americane din Japonia sau Marea Britanie.
Primul circuit permanent de karting a fost lansat in decembrie 1958, la Azusa, in Statele Unite, unde GoKart Manufacturing Co. – coplesita de comenzi – avea sa puna bazele noii sale unitati de productie.
Kartingul in anii 1960
Conceptul a prins foarte repede la public, si in multe orase din Statele Unite au aparut piste. Calitatea facilitatilor varia desigur de la un loc la altul, pentru ca, la momentul despre care vorbim, kartingul era in primul rand un sport recreational.
Popularitatea kartingului a cunoscut insa si o cadere in America, catre sfarsitul anilor 1960. Desi avea inca adeptii sai, fara un organism de reglementare care sa se ocupe de acest business, designurile karturilor se schimbau prea rapid. Amatorii cumparau componente, numai ca sa afle putin mai tarziu ca nu mai puteau folosite pentru modelele noi. In plus, pentru ca nu existau reurse financiare de anvergura in acest sport, un numar de piste chiar au fost inchise. Kartingul a devenit cunoscut, in aceasta perioada, din ce in ce mai mult ca un sport select, destinat numai celor care aveau destui bani incat sa se mentina la curent cu tendintele.
Kartingul in anii 1970
In tot acest timp karturile europene deveneau mai populare decat predecesoarele lor americane. La inceputul anilor 1970, principalul producator american de motoare McCulloch, a fost achizitionat de catre Black and Decker, care nu era aproape deloc interesat de motoarele de karturi. Producatorii europeni, in schimb, erau din ce in ce mai puternici.
In anii 1970 a fost lansat designul modern de astazi al karturilor, cu motorul pe o parte, in loc sa fie amplasat in spatele kartului, cum era pana la acest moment. Asta a insemnat crearea unui spatiu mai generos pentru picioarele pilotilor si o cursa care beneficia de mai mult aer.
La acest moment, motoarele de kart Yamaha erau printre cele mai populare, desi Briggs and Stratton devenise un producator de motoare de top in Statele Unite, sportul castigand din nou popularitatea pierduta.
Crearea organismelor de reglementare
In anii 1980, au fost create cateva organisme de reglementare, care aveau ca obiectiv sa promoveze kartingul pana la nivelul de sport recunoscut, mai degraba decat doar de hobby. In Mississippi au fost lansate Asociatia Mondiala a Kartingului si Federatia Internationala de Karting. Acestea au facut ca go-kartingul sa fie oficial recunoscut ca sport de competitie pentru prima data.
Circuitul oval de curse a devenit standard, cursele avand loc pe piste de asfalt, cu lungimi de la 160 de metri pana la 500 de metri. Cursele de viteza si cursele de strada au castigat si ele popularitate.
Kartingul modern
In anii 1990, go kartingul si-a stabilit locul ca prima treapta a ierarhiei pentru soferii care aspirau la curse profesionale. Multi dintre pilotii de top de Formula 1, inclusiv Kimi Raikkonen, de sapte ori campion mondial la F1, campionul mondial Michael Schumacher si Max Verstappen, cel mai tanar sofer de Formula 1 din istorie, si-au inceput cariera la cursele de karturi.
Viitorul kartingului
Pe masura ce organismul de reglementare din karting, CIK – FIA, recunoaste deschis costurile tot mai mari pe care le implica acest sport, se incearca o reducere a acestora. Astfel, CIK-FIA a redus de curand numarul evenimentelor din Campionatul Mondial de FK de la cinci la patru zile, a scazut numarul de cauciucuri care pot fi folosite de-a lungul weekendului si a redus taxele de inscriere. Aceste masuri au fost luate pentru a spulbera perspectiva tot mai clara ca go kartingul este un teren de joaca pentru cei bogati, mai degraba decat pentru soferii talentati.
Presedintele oranizatiei, Seicul Abdullah bin Isa Al Khalifa spune ca are ca scop simplificarea karturilor si transformarea sportului intr-unul mai ieftin pentru soferi, pentru a-l face mai accesibil unui numar mai mare de persoane. Intr-un interviu acordat celor de la Karting Magazine, el a spus ca in anii anteriori, CIK – FIA s-a indepartat de aceasta abordare, astfel ca obiectivul este sa o readuca pe traseul normal.
