Dupa fiecare masa, ne place sa savuram si un desert, iar desertul preferat al romanilor dupa cum bine stim cu totii, este cozonacul. Unii prefera cozonacul de casa, altii cozonac Royal cu caramel, insa cert este faptul ca acesta este cel mai des consumat si cel mai popular desert in tara noastra.
Cozonacul, desi noi romanii suntem obisnuiti sa spunem ca este un desert traditional romanesc, are o istorie mult mai veche. Romania nici macar nu exista pe harta atunci cand a aparut cozonacul. Fireste, era facut dupa alte retete, iar abia odata cu trecerea anilor au aparut retetele moderne, si renumitul cozonac Royal cu caramel de la Boromir.
Pentru ca este un desert atat de popular in tara noastra, vom discuta despre cozonac in cele ce urmeaza, iar daca veti citi pana la final acest articol, veti descoperi informatii interesante despre desertul preferat al romanilor.
Asadar, la originea cozonacului se afla painea, iar odata cu trecerea timpului, tehnicile de dospit si de copt au evoluat. In ceea ce priveste dospitul, inca din cele mai vechi timpuri se folosea drojdia ca produs pentru dospire.
Au fost efectuate mai multe cercetari de catre arheologi, iar acestia au descoperit faptul ca existau cuptoare de copt inca din antichitate, in Egiptul Antic. De-asemenea, arheologii au mai descoperit si desene care au in jur de 4000 de ani vechime, si care ne arata faptul ca inca din acele timpuri stravechi, egiptenii stiau sa faca diferite sortimente de paine dospita. Acestia au facut chiar si paine dospita cu miere, pe care se spune ca o consumau la desert.
Ramanem tot in antichitate si discutam putin si despre greci. Grecii antici faceau un tip de cozonac pe care l-au denumit “plakous”. Acest cozonac era indulcit cu miere. Conform spuselor, Chysippus Tyana a dezvaluit o reteta de cozonac cu miere si nuci, despre care sustine ca l-a gustat in Creta.
Apoi, de la greci si de la egipteni a fost preluata drojdia si de catre romani. Acestia au diversificat si au imbogatit retetele de cozonaci, prin faptul ca au adaugat oua, fructe uscate si unt in retetele de cozonaci.
Initial, romanii faceau doua sortimente de cozonac. Unul dintre acestea era denumit “placenta”, si era un cozonac cu branza, alune si stafide. Acestia aveau si un cozonac mai mic, pe care l-au denumit “libum”, si pe care il ofereau zeilor drept ofranda.
Timpul a trecut, cozonacul a ramas. In Evul Mediu, brutarii din tarile europene adaugau diferite fructe uscate retetelor de cozonac, astflel incat acest desert sa tina cat mai mult timp.
In anul 1718 in Regatul Unit a fost publicata prima reteta de cozonac intr-o carte. Reteta recomanda ca acesta sa fie copt in forme lungi si inguste. Britanicii au respectat cu sfintenie reteta respectiva, si chiar si in zilele noastre, cozonacul lor este lung si subtire.
Cozonacul a fost adoptat si de catre francezi, care l-au inclus in meniul lor in secolul al XIX-lea, ca un al treilea fel de mancare. Acestia au considerat cozonacul ca fiind desertul perfect.
Dupa cum se poate vedea asadar, desi romanii sustin faptul ca este un desert traditional romanesc, cozonacul exista inca din cele mai vechi timpuri. Specialistii in gastronomie sustin insa faptul ca, reteta cozonacului pe care il mancam cu totii in prezent, a fost consacrata de catre tarile din Europa, in decursul secolului XIX.
Tot in ceea ce ne priveste ca natie, traditia noastra a romanilor spune ca, daca ai cozonac pe masa, inseamna ca sarbatoresti. Acesta este motivul pentru care, de Craciun, de Paste sau la alte evenimente, avem cu totii pe masa cozonac royal de la Boromir, fie el cu umplutura de caramel sau ciocolata.
