Dupa primul razboi mondial, ideea de “femeie muncitoare” a devenit populara. Cu ajutorul organizatiilor de eliberare, ideea unei “femei moderne” a inceput sa se inalte si, in curand, femeia ar putea fi vazuta in mediul de afaceri.
Companiile gazduiesc cocktail-uri pentru a avea un mediu distractiv pentru angajati si clienti. Aceste partide au inceput de obicei dupa ora 5:00 P.M. Deoarece oaspetii sunt asteptati sa mearga si sa se intalneasca cu oamenii, hainele facute pentru aceste ocazii sunt deseori functionale si confortabile.
O rochie de cocktail ar putea fi purtata la orice eveniment in dupa-amiaza tarziu, atata timp cat accesoriile se potrivesc cu timpul din zi. Aceasta imbracaminte practica si la moda a devenit o uniforma populara pentru femeile de elita progresiste in anii 1920.
Pentru a tine cont de criza economica, designeri precum Muriel King au subliniat importanta accesoriilor prin proiectarea de rochii simple, care au ajutat, de asemenea, piata pentru bijuterii, palarii, manusi si pelerine.
Cu toate acestea, dupa Wall Street Crash din 1929, petrecerile private de cocktail-uri au devenit mai populare decat intalnirile corporatiste, deoarece stilurile de viata de lux nu mai erau vazute la moda. Aceste intalniri de elita au ajutat la cresterea modului de zi-seara.
Dupa al doilea razboi mondial, Dior a iesit cu “New Look”, care a constat dintr-o talie stransa, hemlines lungi, si fuste mai pline. Acest stil a evidentiat silueta femeilor si a creat o aura romana in jurul esteticului.
Deoarece cocktailurile au fost atat de populare, designerii americani, cum ar fi Anne Fogarty, au inceput sa creeze rochii de cocktail care se roteau in jurul “New Look”, folosind tesaturi mai putin costisitoare. Designerii francezi, cum ar fi Dior si Jacques Fath, au vazut piata ridicata pentru rochii de cocktailuri si au inceput sa proiecteze rochii pentru magazinele americane.
Cu cresterea fezabilitatii si a popularitatii calatoriei cu avionul, rochia de cocktail franceza a devenit populara la nivel global. In timp ce femeile franceze au calatorit in orase bogate, modelele de rochii de cocktail s-au raspandit printre elita americana.
In timp ce couturele francezilor s-au bazat pe calatorii si magazine americane, designerii americani s-au bazat pe reviste de moda, cum ar fi Vogue si Vanity Fair, si nevoia de a se imbraca semi-formal pentru o ora de cocktail.
In 1948, Christian Dior a desemnat aceasta rochie business-casuala cu termenul “rochie de cocktail”. Acest magazin autorizat a promovat articolele de imbracaminte si accesoriile “cocktail”, sporind cresterea magazinelor de moda. Lupta pentru cultura cocktail-urilor a dus si vanzarile in produse de cocktail, cum ar fi tesaturile tiparite cu cocktail-uri si martini.
Rochia de cocktail american ar putea fi orice, de la o “rochie neagra” pana la o rochie imprimata cu flori sau o rochie de seara simpla, scurta, atata timp cat eraaccesorizata. Accesoriile puteau fi cercei, coliere perle, bratari sau brose (elegante in anii 1950). Desi erau ieftine, purtarea unor cantitati mari era vazuta ca fiind indrazneata si luxoasa, mai ales cand se purtau la o rochie modesta.
In plus, bijuteriile ar fi purtate impreuna cu palariile: catifea, dantele sau parul de cal, brocart, tafta sau satin. Manusile trebuie sa fie la moda actualizata si ar putea fi de orice lungime, material sau culoare. In general, pantofii erau la inaltime, dar si sandalele din satin erau, de asemenea, obisnuite si puteau fi vopsite pentru a se potrivi cu culoarea rochiei.
