Desi termenul “apartament” este o inventie americana de la sfarsitul secolului al XIX-lea, americanii accepta lent acest stil de viata multi-unitate, pe orizontala.
In Europa, Revolutia Industriala de la inceputul secolului al XIX-lea, a stimulat popularitatea cladirilor cu mai multe familii, oferind convenabil, case de locuit la preturi accesibile, locuinte pentru clasele mijlocii si superioare urbane. Cele mai bune preturi pentru apartamente Sisesti, sunt pe Shantilake.ro.
Acest lucru era valabil in special in Paris si Viena. Parizienii au imbratisat viata la apartament inca din secolul al XVII-lea. Intr-un model cu mai multe utilizari care va castiga popularitate in S.U.A. in anii 1950 si 1960, o casa de apartamente tipic franceza includea un nivel de strada cu chiriasi si apartamente rezidentiale la etajele superioare.
In aceasta epoca de pre-ascensor, chiriasii mai bogati traiau la nivelul primului etaj, sau bel étage, deasupra unui mezanin sau entresol, iar cu cat nivelul era mai ridicat, cu atat apartamentul era mai modest.
Spatiile pentru dormitor au fost rezervate servitorilor. Cu exceptia Scotiei, “apartamentele” private (din cuvantul scotian, “flaet”, care inseamna “poveste” sau “podea”) apartamentele pentru clasele bogate din Edinburgh dateaza din secolul al XVI-lea, iar cele pentru clasele mijlocii si superioare din Marea Britanie s-au construit pana la inceputul secolului al XX-lea.
“French flats” din America.
Americanii din clasa mijlocie din secolul al XIX-lea preferau o casa privata, cu mai multe etaje si o locuinta detasata, unui apartament de un nivel dintr-o cladire comuna. Pana la sfarsitul secolului al XIX-lea, locuintele cu mai multe unitati au fost afectate si de scadere a imaginii, fiind construite mai multe unitati de locuit pentru familiile de muncitori si familiile imigrante.
Cresterea costurilor pentru proprietatile urbane dupa Razboiul Civil a determinat constructorii sa comercializeze apartamentele ca o alternativa respectabila la pensiuni.
Aceste apartamente timpurii au fost modelate dupa apartamentele pariziene si au fost denumite “apartamente franceze” pentru a le distinge de apartamentele normale. Unul dintre cele mai vechi a fost – 1869 Stuyvesant Apartments, o cladire de pe strada nr.18 din Manhattan, proiectata de arhitectul american Richard Morris Hunt, instruit in Paris.
Arhitectii au adaptat apartamentele franceze la cerintele clasei americane de mijloc, cu instalatii sanitare moderne, dulapuri de dormit, spatiu de depozitare si bucatarii mari, complet utilate. Pana in anii 1870, criza urbana a locuintelor a creat un astfel de boom in constructia de case de apartamente, numai in Manhattan de exemplu, construindu-se 112 case de apartamente, in 1875.
Pana in anii 1880, locuinta unui apartament nu numai ca si-a scos conotatiile negative, ci si a devenit o alegere la moda pentru familiile bogate in cautarea unui lux de viata la adrese urbane prestigioase. Introducerea primilor elevatoare electrice la sfarsitul anilor 1880, impreuna cu constructia de otel ignifuga, a impins casele de apartamente spre cer de la limitele lor anterioare de sase si sapte etaje.
Parcul Central din Manhattan, deschis publicului in 1859, a creat un boom in cladirile de apartamente de lux de-a lungul marginea de vest a parcului. Cea mai faimoasa a fost Dakota la strada saptezeci si doua si Central Park West, finalizata in 1884.
Cu cele saizeci si cinci de apartamente, unele cu cel mult douazeci de camere, Dakota a venit cu o crama, o sala de gimnastica si crochet si tenis curti si incalzire centrala, serviciu de ascensoare si propriul generator electric.
